Ciurel recunoaşte ce i s-a reproşat tot timpul: angajarea de lipitori de afişe

de LM 0

Fostul manager al Complexului Energetic Oltenia(CEO), Laurenţiu Ciurel,  revenit cu un text pe blogul personal, în care vorbeşte despre situaţia actuală a companiei şi preconizează o criză produndă de specialişti la nivelul CEO. Ciurel admite faptul că inclusiv pe vremea sa au fost angajaţi lipitori de afişe şi piloşi care niciodată nu vor putea înlocui specialiştii care ies la pensie sau sunt disponibilizaţi colectiv: „Pare ca pronia cerească s-a scoborât peste CEO. După ploaia cu bani din iarnă, în care am văzut megawați vânduți în echilibrare cu aproape 800 de lei (dă Doamne secetă mare tot anul, fără picătura de apă, dacă nu, măcar vreo trei săptămâni cu temperaturi de minus 10-15 grade prin iulie-august), Complexul zace ca un boa uriaș care tocmai a înghițit un porc de 150 de kile. Digeră banii. Prețurile au rămas tot foarte bune și azi, pentru că în continuare bursa, cam proasta de felul ei, nu se uită la vorbele  diferitelor directorate și constată ea, bursa, că în continuare nu e apă pe Dunăre și cărbune în depozite. Prețul fiind pe lângă 200 de roni, adică foarte bun, se presupune ca tragi cu tot ce ai, ca să împuști francul, că nu se știe cât ține. De ce s-a mers cu doar 4-5 grupuri până în aprilie, când prețurile au fost așa bune,  nimeni nu pricepe. Doar dacă nu…Am vrut să scriu imediat despre asta, să atrag atenția tovărășește, să critic. Băi, vedeți că banii ăștia mulți se termină, nu mai aruncați aiurea cu ei, că vine banca în mai, trebuie bani pentru grupul 5…

 

Critic şi la adresa SMEO şi FNME care îl slăvesc pe Boza

„Cum naiba să mai critici când vezi însă că deasupra carierelor zboară stoluri de îngeri, că la Casa Site la Termo nu mai intră apă de Jiu, ci lapte, care se amestecă cu miere la Secția Chimica… Imnuri de slavă se înaltă  din piepturile sindicaliștilor laolaltă, smei sau fenemei. În sfârșit, după ce în decembrie 2015 au scăpat de necuratul, o mie de ani de pace urmează. Presa este in delir de ce bine și ce frumos e, după ce s-au mărit și tarifele la pază, la prestatori, iar banii vin la cca 37 de minute după ce ai băgat factura (mă rog, asta nu chiar la toată lumea). Nici nu mai trebuie sa ajungi la Boza, ajunge Pităroiu. Politicienii sunt sătui și  mulțumiți.  Când se mai întâlnesc pe scări la CEO, mai schimbă între ei două vorbe. Uite domnule că au făcut și tehnocrații ăia treabă bună. Ce băieți de treabă au pus la CEO! Tot ce nu se putea cu nenorocitu’ ăla înainte, cu ăștia se poate. Păi și atunci cum să mai critici? Păi ce eu sunt Ponta? Mai ales că venea și Paștele. Cum nu mai e nimic de criticat la CEO, iar pe mine mă mănâncă n continuu limba și nu mă poci abține, m-am hotărât sa mă critic pe mine. M-au tot întrebat diferiți domni prin comentarii să spun ce am greșit, dacă am greșit. Iacă spun.Cea mai mare prostie care am făcut-o este că nu m-am bătut cu sindicatele. Am cedat într-o zonă care acum produce prejudicii imense, poate chiar dezastrul, deși am intuit că greșesc. N-am avut însa de unde să știu ca voi fi schimbat  cu un an înainte de finalul mandatului”

 

Recunoaşte angajarea lipitorilor de afişe

„In programul de management  îmi propusesem ca in 2015 sa reducem numărul salariaților cu cca 3000. După aproape un an de luptă (culmea, cu Fondul Proprietatea), am reușit să externalizăm cariera Berbești. O gaură în capitalul de lucru de cca 50 de milioane lunar. Apoi, după obținerea unei HG cu așa-zisele venituri de însoțire, am scos anticipat la pensie alte 2.000 de salariați. O greșeala imensă. Acceptând propunerea limitei de vârstă. N-am realizat atunci că dacă acest procedeu va fi reluat (și a fost), vor pleca din firmă oamenii cei mai buni. Oamenii cu cea mai mare experiență, oamenii calificați, care au mai apucat să facă școala când aveam școli. Sunt cam 12 ani de când majoritatea celor noi angajați sunt lipitori de afișe sau neamuri de granguri. Chiar și pe vremea mea. Cam 10 procente din ei meritau.  Restul, șmecherași care stau trei ore la servici ca să citească presa sau ne-buni de nimic. Am încercat la un moment dat să aduc calitate, angajând vreo 20 de șefi de promoții care în câteva luni mâncau energie pe pâine. Tehnocrații Ciubotărica-Bălăcescu i-au dat afara. De la Rovinari pleacă 4 șefi de secție de excepție. Oameni în putere, ași pe domeniul lor. De la Tehnic pleacă ingineri care au făcut diferența intre aceasta termocentrala și restul. Nu exista înlocuitori, din păcate. Directori care ar putea vorbi, de pilda Pisc si Bălăsoiu, tac, scârbiți poate de impostură , așteptându-și și ei resemnați pensia. Pleacă zeci de ingineri cu școala adevărata, maiștri, sudori, excavatoriști. Mi se spune că nu va mai fi posibil, în câteva cariere de bază, lucrul în trei schimburi, din lipsa personal calificat pentru echipaje. La Termo Rovinari toate agregatele cazanului sunt pe o platforma la 92 de metri înălțime: ventilatoare, preîncălzitoare, electrofiltre. Sunt lifturi care cară acolo oameni ( face șase minute liftul) și macarale care urcă tot felul de fiare de trebuința, unele de 20 de tone. Exista o instituție care reglementează aceste operațiuni extrem de periculoase. Prin anii 90 s-a rupt un cablu, a căzut un motor de cam 24 de tone, de la vreo 40 de metri. A făcut o gaură printr-un planșeu de  beton gros de 1,5 metri și s-a simțit ca la cutremur. Instituția se numește ISCIR (inspecția de stat pentru control cazane și instalații de ridicat). Unde există astfel de macarale trebuie să ai un tehnolog cu patalama și examene , responsabil ISCIR. Dacă nu-l ai, nu te autorizează. Pune sigiliul pe lift și pe macarale. Hai să zicem ca oamenii urcă pe scări, sunt numai 923 de trepte. Da ce faci cu motorul?

 

Urmări tragice pentru CEO

„Vorbesc de Rovinari pentru că acolo știu mai bine lumea. Probabil că e valabil și la restul. Deși CEO ar putea sa se numească CER foarte bine, pentru ca termocentrala Rovinari produce mai mult și mai ieftin decât toate celelalte la un loc, ea fiind practic CEO. Cineva trebuie sa oprească asta. N-are cine din directorat. Probabil nici din CS. Dar in minister sunt doi secretari de stat care știu bine cu ce se mănâncă și mineritul și energia. Așa că asta e una din marile greșeli făcute de mine. Ar fi trebuit să găsesc probabil o soluție de verificare profesională, deși nici acum nu știu cum poți verifica în câteva luni 19.000 de oameni. Toți șefii dau la sfârșit de an calificative de „foarte bine”. Dacă se în mai se pleacă tot pe criteriul de vârsta urmările pot fi tragice. Au crescut deja numărul avariilor, dar n-am avut (Doamne ferește), accidente mari. Dar dacă pe un excavator cu echipaj de minim 7 oameni are loc un accident colectiv mortal, și echipajul era de doar 5, în pușcărie nu intră Directoratul, CS-ul, nici liderul de sindicat, ci un amărât de șef de secție sau de schimb care a permis asta. Incă din 2013 am spus ca singurul sindicalist autentic la CEO am fost eu”

 

Investitorii lui Boza via Iriza

„Mă mai uita așa, pe bursă. Inclusiv pe cea a certificatelor verzi. Acuma, după ce CEO face parc eolian de 1.000 de MW cu investitori din Ohio aduși de nea Doru Iriza, cu garanție de stat de două miliarde de dolari(!!!), poate e cazul să le spună cineva la directori că de la 1 ianuarie nu mai e subvenția de certificate verzi. Iar amortizarea unei moriști se face cam în 153 de ani… Si oricum sunt peste 1500 MW, in moriști, de vânzare la ora asta, la 30% din preț, pentru că fără subvenție afacerea e falimentară. Iar dacă în Romania corupția are si alt nume, acesta mai este si ” certificat verde”. Sa explic: Prea-neîntinatul Guvern Boc a hotărât ca prețul minim al certificatului verde sa fie cam 30 de euro. După care a scutit marii consumatori industriali de cumpărarea lor, cu excepția CEO (restul fiind privați: ALRO, MITTAL, etc.). Așa ca subvenția o suporta populația. Cum toată lumea a tăbărât in România să facă regenerabile, pentru ca era mai avantajos decât traficul de heroină, pe piața au apărut milioane de certificate pe care nu mai avea cine să le cumpere. Pe vremea mea se vorbea de șpăgi de 4-5 euro la certificat. Deci dacă erai atât de bou încât să cumperi de la Cireșica SRL cu 30 de euro, se zvonea ca vânzătorul dă un parandărăt de 5 euro înapoi direct in poznaru vreunui băiat deștept care acceptase să cumpere. Cum banul e ochiu dracu’ iar pe culoarele Ministerului erau grămezi de vânzători de certificate, mi-am obligat subalternii să cumpere certificate doar de la firmele care cumpără și ele energie de la CEO, iar plata să se facă prin compensare. Și a fost bine. Am reușit astfel sa vindem totuși 15 TWatt în 2015, inclusiv unor producători regenerabili, care aveau propria lor energie.  Prețul real în piața e de 2-3 euro, iar zvonurile spun că patronii de regenerabile sunt disperați rău azi, în stare de multe… Se vorbește de 10-15 euro.Uitându-mă zilele trecute pe bursă văd trei-patru firme de regenerabile extrem de fericite. CEO le luase câteva zeci de mii de certificate. Cui? Păi se numesc Energo-Natur Vișina, GreenLight  Solutions, Sadoal srl. Cum naiba au fost oare alese din sutele de firme de pe bursă?  Cine le-a ales?Pentru că nici una nu a luat energie de la CEO”, închee Ciurel pe blog.

Cătălin Stoica

Distribuie articolul