Ciurel: Este halucinant ce se întâmplă la CEO”

de LM 0

Fostul manager al Complexului Energetic Oltenia(CEO), Laurenţiu Ciurel, susţine pe blogul personal că este halucinant ce se întâmplă in Sistemul Energetic în aceasta primă jumătate de an. După șocul datorat lipsei combustibilului de iarna trecută, adică apă si cărbune, când regenerabilele și-au demonstrat inutilitatea în momente de criză, megawatt-ul autohton a ajuns la 150 de euro în ianuarie și februarie. „Suntem în mai și lucrurile se complică. S-a oprit un grup la Nucleară în oprire planificata. O avarie majoră la un transformator indisponibilizează pe termen lung centrala pe gaz de la Brazi. 1500 de MW putere lipsă în sistem. Prețurile la energie sunt aproape zilnic peste 200 Ron. Pentru cărbunari înseamnă mană cereasca. Însă zilnic, la vârf de sarcină importăm 1000 de MWh cu 45 de euro/MWh iar când bate vântul se exportă toată energia eoliana cu 2 euro/MWh. Pentru că aceasta încă e subvenționata la greu de dv. și de CEO. Nu s-a schimbat nimic.Lunile aprilie și mai erau până acum catastrofale datorita hidraulicității, datorită zăpezilor topite care ajungeau în lacuri și râuri”

 

Ce se va întâmpla la CEO

„Ce se întâmpla însă la CEO? În primul rând nu au cărbune. Dacă unul din escavatoarele 06 sau 07 din Tismana se avariază Termo Rovinari rămâne fără cărbune. De doi ani, oricum, aici merg trei grupuri din trei. Jilț Sud e ștearsă de pe hartă datorită exproprierilor și avariilor, Roșia e și ea blocată, Pinoasa aproape la fel iar la Peșteana prețul la tona se apropie (în realitate a depășit) de trei cifre. Dar am mai făcut trei EMC-uri, cu directori, adjuncți, contabili șefi, droaie de servicii. Mineritul de azi, cu 75 de escavatoare, nu cred ca poate da mai mult de 14 milioane de tone pe an. Cu același parc în anii 80 se făceau 60 de milioane și în 2010 cam 35. Sunt aduși la munca la regim de 7 zile însă cu toții, iar cei de la Husnicioara, unde exista și stoc de cărbune, și exproprieri făcute, sunt în șomaj tehnic. Nici nu contează. Chiar dacă ar produce cărbune, nu au pentru cine. CEO are în dotare 3 grupuri la Rovinari, 4 la Turceni, 4 la Craiova. Din 11, patru sunt nefuncționale. Și din cele care funcționează, unul dintre ele, 7 Turceni, are cazanul varză. (pierderea reală de apă e peste 60 de tone pe oră, nu 40 cum declară). La Ișalnița, la grupul 7 , Alstom lucrează la instalarea grătarului de post-ardere. Au pierdut licitația, fiind cu un milion de euro mai scumpi decât câștigătorii. Au câștigat-o în instanță. Nu există firmă românească ce ar fi putut câștiga vreodată o asemenea licitație cu motivele invocate de Alstom. Dar ei au câștigat-o, cu vizite de ambasadori și miniștri corupți. Îmi aduc aminte de participarea ministrului Off-Shore la ședința de directorat în care s-a votat, când bietul Ciubotarica a votat împotriva Alstom. După o discuție scurta cu dl. Grigorescu a cerut permisiunea să-și schimbe votul. Acum se constată că ce spunea Medințu in 2015, că soluția Alstom e nefuncțională, se adeverește. Pur și simplu lipsește o parte esențială din lucrarea „la cheie” negociată, partea de legătura dintre Kratzerul uscat și pâlnia de evacuare (va explica dl. Boza ce e asta). Mai trebe sa suplementam cu cateva meleoane, domnu director. Ca doar e „la cheie”. Sper ca cineva să și-o ia pentru bătaia asta de joc, cândva. La Turceni, nu pot funcționa o săptămâna cu aceleași două grupuri. Unul n-are turbină, altul n-are electrofiltru, altul n-are cazan, după ce Cătălin a inventat încărcarea cu sudură a fisurilor din vaporizator pe lungimi de un metru. Toate aceste porniri-opriri costă parale. Acuma nu se vede, dar se va vedea curând. Toate șmenurile astea sunt plătite de Rovinari, singura care aduce bani. Datorită lipsei de grupuri și a avariilor, s-a oprit la Turceni grup vândut în piața de echilibrare cu aproape 400 de lei pe MWh. Cam 600 de mii de euro într-o zi care puteau fi încasați. Se poate vedea în ofertările zilnice, nu se poate nega. Cât credeți că se mai poate în felul acesta?”

 

Greul pe Rovinari

„În general industria mare este extrem de inerțială. Prostiile pe care le faci azi nu se vad nici mâine nici poimâine. Se văd uneori peste ani. Am spus de multe ori că în 2015 se formase un astfel de mecanism de management încât dacă directoratul dispărea la plaja timp de 6 luni, lucrurile mergeau la fel. Pentru că se formaseră deja ceea ce comuniștii numeau „relații de producție”, iar capitaliștii „labor management relations”. Se lucra pe termen lung, iar starea fizica a instalației, capacitatea de răspuns la stres precum și la funcționarea în sarcină maximă era atent planificată. Cele trei grupuri de la Rovinari merg de doi ani continuu. Ce se va întâmpla în clipa când unul dintre ele se va opri în avarie? Sau poate, Doamne ferește, două? Dispare CEO? Nimeni nu gândește, nimeni nu încearcă măcar sa miște ceva. Spuneam asta-iarnă că e inadmisibil consumul specific și consumul propriu, cantitatea enorma de gaz consumată. Nu era nimeni în directorat care să știe ce sunt alea. Acum a fost numit Dan Vasile. Chiar dacă încă nu e pregătit pentru acest post, pe lângă ceilalți, e supercalificat. Are datoria să încerce să trezească Consiliul de Supraveghere, Ministerul. Altfel, turbinele, cazanele, pompele, morile de cărbune, care nu sunt nici pesediste nici pedeliste, vor crăpa cu toatele, îmbolnăvite de prostie si criminala nepăsare. Nucleara va reporni, Centrala de la Brazi va reporni, posesorii de regenerabile își rânduiesc ambasadorii pentru a anihila modificările la Legea Energiei care fac acum loc și cărbunelui. Acum 4 ani nu aveam piață, dar aveam cu ce. Azi avem piață dar nu avem cu ce. In curând nu vom avea nici piața, nici cu ce”

 

A trecut peste orgolii şi frustrări

„Nu scriu aceste lucruri cu necaz, cu frustrare, dată cumva de îndepărtarea mea din CEO sau vreo speranța ca aș mai putea reveni în vreo funcție la CEO curând. Am trecut de mult peste asta. Nu mă văd nicicum făcând în vreun fel echipă cu aceasta prelungire a tehnocraților. Scriu cu oarecare detașare, dar conștient ca viața mea, a familiei, a prietenilor si cunoștințelor va fi amarnic afectată de prăbușirea acestei companii. Nu pot sa nu fiu consternat când aflu ca directorul general actual precum și adjunctul său (ori șeful, nu se știe), păzeau ieri la opt dimineața intrările în CEO ca să vadă cine întârzie. Eu desființasem condicile de prezență pentru sediu in 2015, pentru că nu era nevoie. Pe cei din sediu ii consideram  colaboratorii mei apropiați, îi găseai la lucru la ora 7, 8 sau 10 seara, câteodată. Nu de puține ori veneam de la București seara târziu și mă opream la servici să-mi fac mapa. Era câteodată toată lumea acolo, fără sa-i forțeze sau să-i controleze nimeni. Sediul s-a umplută azi de panarame politice fără legătura cu funcția, iar directorul general o să-și pună un ficus în cap , mascat, ca sa-i numere pe cei ce întârzie. Alta șmecherie. Planul tehnocraților de a muta sediul a fost stopat de sindicatele din SMEO si Univers. Atunci voiau să-l mute la București. Azi vor să-l mute la Craiova. Dar ăștia sunt cu un neuron mai deștepți. Vor muta prima data Direcția  Vânzarea Energie, pentru a satisface un partid politic. Apoi Direcția economică, pentru alt client politic. Apoi Direcția energie, populată acum cu craioveni, că de!, acolo mergea treaba bine! La Gorj rămân doar minerii. Poate atât meritam”

 

Decontări politice

„Toate astea vor fi decontate politic. De cine? De PSD și oamenii săi. Pare că nu le pasă, dând  total Gorjul pe mana tehnocraților. E singurul loc in țară unde au rămas. Dar nici dl. Cârciumaru, nici ceilalți politicieni de Gorj nu par a înțelege situația, sau se complac din obscure interese personale, poate pentru că nici nu știu adevărul. Doar mai sunt destule partide. Vorba unui fost coleg, consternat că se poate chiar mai rău ca pe vremea tehnocraților: Ai zis să-i votăm pe ăia care vor salva cărbunele! ce bine ar fi fost dacă in  11 decembrie 2015 ar fi câștigat pesediștii alegerile! Aveam acum mixt de energie și în loc să trimitem energeticienii la Berăgsău si Remetea Mare făceam  un grup nou la Rovinari  plătit de chinezi! Dar dacă le-au pierdut”, potrivit lui Ciurel.

Cătălin Stoica

Distribuie articolul