Bătrâna care trăia cu sicriul în prispa casei, adoptată de o familie din Târgu-Jiu

de LM 0

baba-(2)

Gest de rară omenie din partea unei familii din Târgu-Jiu, care ar putea să reprezinte un exemplu pentru alți oameni înstăriți din judeţ. Elena Brujan, bătrâna în vârstă de 99 de ani din comuna Săulești care trăia de aproape 40 de ani cu sicriul în prispa casei din chirpici, a fost adoptată de o familie din municipiul Târgu-Jiu.

baba-(3)

„Nu m-a lăsat sufletul să o las acolo”

Minodora Pătrășcoiu, femeie de afaceri, a auzit de cazul bătrânei care trăiește din mila vecinilor și a fost să-i ducă de mâncare împreună cu familia sa. A fost impresionată de condițiile în care trăia Elena Brujan și a simțit că trebuie s-o ajute, astfel că i-a promis că o va lua la ea acasă. Toată familia a fost de acord cu decizia luată de Minodora. „Când am ajuns în casa în care stătea, nu am putut să concep ca om să trăiești în felul acela. Era nemâncată și nu m-a lăsat sufletul să plec și, având posibilitatea, nu am văzut niciun impediment de ce să nu o iau acasă. E o vorbă: «Cine nu are bătrâni să-și cumpere».  E păcat, pentru că nu deranjează pe nimeni. Ai grijă mai mare de un câine sau de un copil… Dânsa stă, se ridică, mai face puțină mișcare, mănâncă și doarme. Seara când ajung acasă, o întreb ce vrea să mănânce, dar îmi spune: «Ce ai matale»“, spune Minodora.

Familia Pătrășcoiu locuiește într-un apartament, iar una dintre camere i-a rezervat-o bătrânei care în luna ianuarie a anului viitor va împlini vârsta de 100 de ani.

baba-(4)

Tanti Lenuța, îndrăgită de familie

Minododa are un copilaș în vârstă de șapte ani, care o îndrăgește foarte mult pe bătrână, pe care o consideră ca și străbunica lui: „Iubește foarte mult copilul, care-i spune străbunica. Nu ne-am dus cu gândul s-o luăm acasă. Ne-am dus să-i ducem de mâncare, iar când am văzut în ce condiții trăiește, i-am propus să vină la noi acasă. Copilul mi-a spus seara să mergem și s-o luăm pe tanti Lenuța acasă“.

 

„E mult mai bine decât acasă“

Bătrâna ne spune că se simte mult mai bine și răsplătește gestul tinerei familii cu poezii și o vorbă bună. „Mă simt bine. Au grijă mare de mine. E foarte bine aici. E mult mai bine decât acasă. Nu mă gândeam că o sa trăiesc la vârsta mea așa de bine. Era rău acasă. Nu aveam nici apă, nici mâncare la timp. Aici am de toate“, povestește Elena Brujan.

Bătrâna trăia într-o casă veche de 200 de ani, din chirpici, într-o sărăcie lucie. Doar câteva vecine mai veneau din când în când să-i aducă mâncare și s-o îngrijească. În prispa casei avea de 40 de ani un sicriu confecționat chiar de soțul ei, care a murit în urmă cu aproximativ 30 de ani.

Bătrâna este conștientă că nu mai are mult de trăit, dar este mult mai împăcată acum: „Aștept și acum moartea să vină, că fără ea nu se poate. Vine când nu gândești“.

ALIN PETRE

Distribuie articolul