Poveşti din scaunul cu rotile. Ajutor de la bloggeri pentru un bolnav de la Dobriţa

de LM 0

14697109_1200034193405873_247000762_o

Nicolae Răducan, în vârstă de 60 de ani, care suferă din naștere de encefalopatie infantilă și tetrapareză spastică, o boală gravă care i-a afectat membrele, se poate deplasa singur cu ajutorul unui cărucior electric. Este un vis din copilărie, care acum a devenit realitate mulțumită unui tânăr aflat și el în scaunul cu rotile, care a pus pe picioare un proiect interesant, menit să vină în ajutorul persoanelor aflate în suferință. Egyed Petru, în vârstă de 41 de ani, suferă de distrofie musculară progresivă congenitală și reumatism. Cu toate acestea, el a găsit puterea și capacitatea de a-i ajuta pe semenii lui. A înființat, la început, un blog, după care un site, prin care face cunoscute poveștilor oamenilor bolnavi care au nevoie de ajutor. Astfel, Nicolae Răducan l-a contactat pe Egyed Petru și i-a povestit cea mai mare dorință a sa, de a se deplasa singur, fără ca cineva să-i împingă căruciorul. Egyed Petru a încheiat parteneriate cu bloggeri apreciați din România, care i-au pus la dispoziție bannere pe site-urile lor, iar acesta s-a ocupat să valorifice spațiul publicitar. A reușit să strângă banii necesari pentru a cumpăra două cărucioare electrice, iar pe primul i l-a făcut cadou lui Nicolae Răducan.

 

„Sper să se bucure la maxim de acest cărucior electric“

„După mai bine de două luni de când am pornit proiectul cu bannerele, am reușit să vindem câteva, iar cu banii strânși am cumpărat două cărucioare electrice second. Acum a venit timpul să aleg cine va primi un cărucior electric. Acest cărucior electric e simplu și pliabil, are două baterii mici de 2x12v17Ah, deci autonomie mică. E mai mult pentru drumuri bune și scurte. I-am făcut un rodaj și ține vreo 2-3 km. E posibil să își  dea drumul și să meargă până la 5 poate chiar 10 km. (…) M-am gândit să-l donez lui Răducan Nicolae. El locuiește într-un Centru de îngrijire și asistență socială. V-am povestit eu nu de mult de el și cred că merită să-i facem o bucurie și să fie mai independent față de personalul din acel centru. M-am gândit că oricum el nu are unde merge mai mulți kilometri zilnic. Poate nici nu are voie prin localitate. Sunt sigur că nu va înstrăina căruciorul. (…) Sper să se bucure la maxim de acest cărucior electric, mai ales că nu a avut niciodată un cărucior electric“, a spus Egyed Petru pe site-ul său, zoltybogata.ro.

14658383_1200034143405878_827053459_n

Viață aspră

Nicolae Răducan se află internat de mai mulți ani în Centrul de îngrijire de la Dobrița. A suferit chiar de la naștere, dar mama i-a fost mereu alături și a avut grijă de el, însă tatăl a căzut în patima alcoolului și i-a făcut viața un calvar. Totul a culminat când mama s-a îmbolnăvit și nu a mai putut să-l protejeze, iar tatăl l-a alungat de acasă. „Boala este nerecuperabilă. Nu mă pot ridica din pat decât cu ajutorul unei alte persoane. Membrele nu mi s-au dezvoltat suficient, pentru că am stat mai tot timpul în scaunul cu rotile. Mai mult mama s-a ocupat de mine. În anul 1997, când mama s-a îmbolnăvit, am fost alungat de acasă de fostul meu tată. Tatăl era alcoolic și m-a ținut acasă doar ca să nu-l părăsească mama. De la alcool porneau toate problemele. Nu am altă familie. Am fost luat în întreținere de către sora mea. Am stat la sora mea mai mulți ani, până când ea a făcut un infarct și a murit chiar în ziua de Crăciun. Am trimis Primăriei Săcelu o scrisoare pentru a-mi oferi o locuință socială sau să mă intereseze. Primăria Săcelu a făcut demersurile necesare să mă mut la fiul surorii mele, care stătea în aceeași locuință cu socrii. Acolo nu am putut să stau pentru că nu am vrut să le creez greutăți, deoarece locuiau mai multe persoane în aceeași casă. Într-o zi, mi-a fost foarte rău și am apelat la Ambulanță și am fost internat în spital. Acolo, mi s-a făcut dosar pentru a fi internat la un centru de îngrijire. Pe data de 4 august 2015 am fost internat la centrul de la Dobrița. Sunt mulțumit de condițiile care îmi sunt oferite și de personalul centrului“, a povestit Nicolae Răducan.

 

 A învățat să scrie după ziare

Nicolae nu a fost niciodată la școală, dar, cu toate acestea, a învățat de unul singur să scrie și să citească. A scris cu mâna stângă pe care o putea mișca mai bine literele din ziare și așa a reușit să le învețe. Și-a dorit foarte mult să știe să scrie și să citească. „Stăteam în pat și am pus ziare la capătul patului. Am scris toate literele de tipar după ziare. Scriindu-le, am învățat să le și citesc. Nu m-a ajutat nimeni. Singur am învățat să citesc și să scriu cu mâna stângă. Am început să scriu de la vârsta de nouă ani. Mi-a fost drag scrisul și cititul și, în plus, mă plictiseam. Tatăl meu nu a vrut să merg la școală. Dascălul s-a oferit să vină acasă și să mă învețe, mai ales că școala era aproape, dar tatăl meu nu a vrut. Aș fi vrut să urmez măcar patru clase“, a povestit Nicolae.

 

Pasionat de muzica populară

Nicolae Răducan este pasionat de muzica populară. Îi place să cânte, dar să și compună melodii. A umplut paginile a două caiete cu versurile unor melodii compuse de el. Muzica populară este ca un remediu care îi mai alină suferința: „Îmi place muzica populară chiar din copilărie. Îmi alină suferina și durerea pentru că nu pot să merg. Mi-ar fi plăcut să cânt la un nivel mai avansat, dar nu a avut cine să mă susțină. Am scris aproape două caiete cu versuri de melodii populare. Prin versurile mele transmit multă energie“.

ALIN PETRE

Distribuie articolul