Povestea gorjeanului care trăiește cu plămânii unui austriac

de Admin 0

transplant1-1

Gorjeanul Adrian Lupu, în vârstă de 33 de ani, respiră de o jumătate de an prin plămânii unui donator din Europa. Este singurul român care a beneficiat în acest an de un transplant de plămâni. Operația a fost efectuată cu succes la clinica AKH, din Viena, acolo unde 21 de români au primit, în perioada 2013-2016, o nouă șansă la viață.

transplant1-2

„M-am născut cu această boală rară”

Adrian Lupu, din comuna Fărcășești, este angajat la o carieră minieră din cadrul Complexului Energetic Oltenia. Tânărul ne povestește că primele simptome ale bolii au apărut în urmă cu zece ani și a fost tratat, inițial, de TBC. „Medicii din Austria mi-au spus că m-am născut cu această boală și a avansat treptat. În anul 2006 au apărut primele simptome. Mă simțeam rău atunci când munceam sau când urcam scările. Nu am știut ce se întâmplă. Am fost atunci la medicul de familie și la un medic specialist din Târgu-Jiu, dar mi-a spus că sunt mai leneș. Prima dată am fost tratat de TBC. Am fost și internat la Sanatoriul TBC de la Dobrița. Am luat tratament, dar simptomele nu au dispărut. Am fost trimis la medicul Florin Mihălțan, de la Institutul de Pneumoftiziologie «Marius Nasta», un specialist renumit. Mi-a pus diagnosticul de fibroză pulmonară cronică. Efectiv, plămânii se întăreau, iar celulele mureau și nu mai funcționau. Este o boală rară. Ambii plămâni erau afectați. Medicul Florin Mihălțan mi-a spus să merg la clinica AKH, pentru că în România nu avem ce să facem. Asta se întâmpla în anul 2012“, ne povestește Adrian.

transplant-3

I s-a aprobat transplantul în urmă cu doi ani

Gorjeanul a mers, apoi, la clinica din Austria, unde i s-a făcut o evaluare completă și i-a fost reconfirmat diagnosticul. „Am fost în Austria pe banii noștri. Ne-a costat totul în jur de 1.000 de euro. Nu ni s-a decontat nimic. Acolo ni s-a confirmat diagnosticul și mi s-a făcut evaluarea în vederea efectuării transplantului. Am revenit în țară și am completat formularul 112 pentru a fi pus pe lista de transplant și am așteptat. Atunci nu se putea face transplantul în România. În mai 2014 s-a aprobat decontarea transplantului de către statul român și am fost trecut pe listă la clinica AKH, din Viena. Suma decontată de statul român a fost de 120.000 de euro“, spune Adrian Lupu.

transplant-2

A stat zece zile în comă indusă

La începutul acestui an, reprezentanții de la Spitalul „Sfânta Maria” din București au vrut să-l convingă să fac transplantul în țară. „Nu am fost de acord. Nu a venit niciun doctor să ne explice. Mi s-a arătat o rezervă frumoasă, dar restul era jale“, ne mărturisește minerul gorjean. Starea acestuia s-a degradat. Respira cu ajutorul unor tuburi de oxigen. Nu se putea deplasa nici măcar până la poarta casei, pentru că nu mai putea respira și se învinețea.

În luna mai, Adrian a fost transportat cu un avion dotat corespunzător și trimis special de spitalul din Viena pentru a-l prelua din România. Imediat cum a ajuns, bolnavul a fost pregătit și băgat în sala de operație pentru realizarea transplantului. A stat zece zile în comă: „Cei din Austria au găsit donatorul compatibil și m-au anunțat. În luna mai a venit ambulanța și m-a luat de acasă, după care am fost preluat de la Aeroportul Craiova de un avion trimis special de clinica AKH, dotat special. Avea trei locuri. Am fost însoțit de un medic. Imediat cum am ajuns la clinica AKH, am fost pregătit pentru operație. Am fost băgat în sala de operație și m-am trezit după zece zile. Am fost băgat în comă indusă. Au apărut complicații și am mai suferit o intervenție. Mai târziu, după o lună și jumătate, am mai suferit o intervenție chirurgicală. Am stat în spital mai mult de două luni, după care am rămas în Viena, pentru a urma ședințe speciale de recuperare. Din câte am înțeles, în țară nu există aparatura necesară pentru această recuperare, cu toate că nu mi s-a părut ceva complicat, iar un fizioterapeut poate să învețe”, mai povesteşte Adrian.

 

Reguli stricte

Medicii de la clinica din Viena au descoperit că Adrian avea o bacterie, care era și foarte rezistentă la tratament. Gorjeanul spune că regulile erau foarte stricte pentru toți cei care intrau în interiorul spitalului: „Existau trei filtre. Prima dată te dezinfectai pe mâini. Oricine intra în clinică purta echipament de protecție, un halat special, mască și o căciuliță pentru cap. După ce plecai, aruncai totul. Erau de unică folosință“.

transplant-1

Probleme cu eliberarea rețetei

Adrian s-a întors acasă pe data de 23 august, iar până acum a fost de trei ori la control la clinica AKH, următoarea programare fiind la începutul lunii decembrie. Ne spune că a întâmpinat probleme mari cu eliberarea rețetelor: „Este o birocrație foarte mare pentru eliberarea medicamentelor. Eram plimbat de la un cabinet la altul și nu mi se elibera rețetă pentru medicamentele de care aveam nevoie. Am fost în control în Austria și acolo mi s-a dat rețetă. Nu pot să iau aceste medicamente fără rețetă. O să iau medicamente toată viața“.

Se simte bine cu noii plămâni, iar viața lui a reintrat pe un făgaș normal, deși trebuie să respecte reguli stricte. Timp de un an trebuie să poarte o mască atunci când iese din casă, nu trebuie să ia contact cu florile sau cu animalele.

 

„Sunt cu 50 de ani înaintea noastră“

Maria Lupu, mama lui Adrian, a declarat că a avut noroc în legătură cu faptul că îşi poate vedea băiatul în viaţă şi că a reuşit să îl opereze la Viena: „Nu ştiu acum care au fost avantajele noastre de am reuşit să facem acest transplant. Probabil că am început de acum 8 ani pregătirile. Am avut noroc cu acel medic care ne-a spus din timp că dacă vrem să îl mai vedem în viaţă, să ne pregătim de un transplant. Am strâns bani de atunci, am obţinut şi cei 120.000 de euro, prin formular, şi am primit acceptul pentru transplant, la Viena. Am avut noroc şi că lucrăm toată familia în minerit şi am avut şi nişte venituri mai bune. Eu anul acesta m-am pensionat. Am primit ajutor şi de la CEO. Băiatul este acum în concediu medical, dar timp de un an va trebui să meargă la Viena la controale. Este monitorizat de ei. Nu are voie să facă efort, deşi el este încadrat în producţie la CEO. Nu are voie anumite alimente, trebuie să evite praful şi poluarea. Mai poartă o mască atunci când iese din casă. Ce să mai spun, mă uit şi îl văd în viaţă şi nu mai contează tot ce am făcut până acum. Nici nu vreau să mă gândesc de ce am ales Viena. Ar fi acelaşi răspuns şi acum. Este un alt nivel, sunt cu 50 de ani înaintea noastră. Nu ai cum să faci o comparaţie. Nu mai spun că i-au depistat o bacterie, venită cu ea din ţară şi l-au tratat o lună de zile şi pentru eliminarea bacteriei respective. Acum să vedem cu medicamentele, pentru că sunt foarte scumpe. Nu ştim cum este cu reţetele, pentru că se tot feresc să le elibereze, pentru că au valori mari. Mai trebuie să rezolvăm şi problema concediului medical pentru că el nu se poate întoarce acum în producţie, cu ambii plămâni transplantaţi. În fine, am luptat pentru viaţa lui şi asta contează. Am rămas cu 50 de metri de furtune pe care le foloseam înainte să poată respira. Nici nu vreau să mă gândesc prin ce am trecut”, a spus mama tânărului.

ALIN PETRE
CĂTĂLIN STOICA

Distribuie articolul